1911: nasce Emil Cioran, scrittore francese di origine rumena

di GIANINA ANDREI –

VITERBO – 8 aprile, la nascita del grande filosofo e scrittore di lingua francese Emil Cioran, uno dei pensatori più importanti al mondo del XX secolo. Nel 1932, cioè subito dopo la laurea in filosofia, si iscrive a un dottorato, sperando di ottenere una borsa di studio in Francia o in Germania. Nel 1934 pubblicò il suo primo libro, “On the Peaks of Despair”, per il quale ricevette il Premio della Commissione per la premiazione dei giovani scrittori inespressi. Ha pubblicato altri quattro libri nel paese, prima di stabilirsi definitivamente in Francia.

Ha abbandonato la lingua rumena con la motivazione che non voleva scrivere in una lingua “che nessuno capisce”, ma è rimasto fino alla fine della sua vita con la sensazione che, quando parla francese, Emil Cioran, uomo di rara intelligenza e finezza, ci ha offerto la lezione di un’esistenza in cui ha lottato costantemente per dimostrare che noi umani siamo mal composti, un agglomerato di frammenti, in cui il brutto e il divino si incontrano, invece ha indicato come musica e poesia sublimi – come le uniche che possono portarci in paradiso. Naturalmente, i significati più nascosti del suo pensiero e della sua creazione verranno mostrati a quelli di noi che hanno il “coraggio” di studiare la sua opera impressionante.

Ha iniziato come un pensatore torturato da sentimenti e sensazioni violente, sempre preoccupato per il tema della morte e della sofferenza, attratto dall’idea del suicidio come idea a supporto della sopravvivenza e dal tema dell’alienazione umana.
A metà della sua vita lasciò il pensiero sistematico e le speculazioni astratte, per dedicarsi a pensieri profondamente personali, manifestati anche nel suo periodo epistolare, in cui coltivava il dono della conversazione.

Negli ultimi anni della sua vita è affetto dal morbo di Alzheimer ed è ricoverato all’ospedale Broca, famoso centro di Parigi, dove Simone Boué, suo compagno di vita, lo visita quotidianamente, si prende cura di lui ed è con lui fino all’ultimo momento.

Emil Cioran è morto il 20 giugno 1995, all’età di 84 anni, ed è sepolto nel cimitero di Montparnasse a Parigi. Cioran riassume la propria vita e il proprio lavoro: “Ho avuto, più di chiunque altro, esattamente la vita che volevo: libera, senza i vincoli di una professione, senza umiliazioni pungenti e piccole preoccupazioni. Una vita da sogno, quasi, una vita pigra, come non ce ne sono molte a quest’epoca. Leggevo molto, ma solo quello che mi piaceva, e se cercavo di scrivere libri da solo, il mio impegno veniva ricompensato dalla soddisfazione di non discostarmi, in essi, per un momento dalle mie idee e dai miei gusti. Se non sono soddisfatto di quello che ho fatto, il tipo di vita che ho condotto, d’altra parte, non mi rende infelice. E questo significa molto […] Il grande successo della mia vita è che sono riuscito a vivere senza un lavoro. Dopotutto, ho vissuto abbastanza bene la mia vita. Ho fatto finta che fosse un fallimento. Ma non lo era. “

Traduzione romeno:

1911: S-a nascut Emil Cioran, scriitor francez de origine romana.

8 aprilie, naşterea marelui filosof român şi scriitor de limbă franceză, Emil Cioran, unul dintre cei mai importanți gânditori lumii din secolului al XX-lea.

In 1932, adica imediat dupa ce s-a licentiat in filosofie, s-a inscris la doctorat, sperand sa obtina astfel o bursa in Franta sau Germania. In 1934, i-a aparut prima carte, ”Pe culmile disperarii”, pentru care i s-a acordat Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitati. A mai publicat inca patru carti in tara, inainte de a se stabili definitiv in Franta.

A abandonat limba română motivând că nu dorea să scrie într-o limbă „pe care n-o înţelege nimeni”, dar a rămas până la sfârşitul vieţii cu sentimentul că, atunci când vorbeşte franceza, o „maltratează

Emil Cioran, om de o rarisimă inteligenţă şi fineţe, ne-a oferit însă lecţia unei existenţe în care a luptat neîncetat să arate că noi oamenii suntem prost alcătuiţi, o aglomerare de fragmente, în care se întâlnesc urâtul şi divinul, în schimb a indicat ca sublime muzica şi poezia – ca fiind singurele care ne pot duce în rai. Desigur că sensurile cele mai ascunse ale gândirii şi creaţiei sale, ni se vor arăta celor care vom avea „cutezanţa” să îi studiem impresionanta sa operă.

A pornit prin a fi un gânditor torturat de sentimente și senzații violente, mereu preocupat de problematica morții și a suferinței, fiind atras de ideea sinuciderii ca idee de sprijin a supraviețuirii şi de tema alienării omului.
La mijlocul vieţii a părăsit gândirea sistematică și speculațiile abstracte, pentru a se consacra unor cugetări profund personale, manifestate şi în perioada sa epistolară, în care a cultivat darul conversației

În ultimii ani ai vieţii este chinuit de Boala Alzheimer şi este internat la Spitalul Broca, un centru renumit din Paris, unde Simone Boué, partenera sa de viaţă, îl vizitează zilnic, îl îngrijeşte şi îi este alături până în ultima clipă.

Emil Cioran a trecut la cele veşnice la 20 iunie 1995, la vârsta de 84 de ani, şi este înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.

Cioran îşi sintetizează propria viaţă şi operă: „Am avut, mai mult ca oricine altcineva, exact viaţa pe care am vrut-o: liberă, fără constrângerile unei profesii, fără umilinţe usturătoare şi griji meschine. O viaţă de vis, aproape, o viaţă de leneş, cum nu sunt multe în acest veac. Am citit mult, însă numai ce mi-a plăcut, şi dacă m-am străduit să scriu şi eu cărţi, efortul mi-a fost răsplătit de satisfacţia că nu m-am abătut, în ele, nicio clipă de la ideile şi gusturile proprii. Dacă sunt nemulţumit de ce am făcut, genul de viaţă pe care am dus-o, în schimb, nu mă nemulţumeşte. Şi asta înseamnă enorm […] Marele succes al vieţii mele e că am reuşit să trăiesc fără o meserie. În fond, mi-am trăit viaţa destul de bine. M-am prefăcut că a fost un eşec. Însă n-a fost.”

Print Friendly, PDF & Email