di GIANINA ANDREI –
VITERBO – 13/15 giugno “La forma più terribile di manipolazione di massa è quella che incita alla violenza. Questo è quello che è successo nel caso dello sfruttamento dei minatori nel 1990, 13 al 15 giugno. Cosa è successo nel giugno del 1990 in Romania?
Le violenze del 13-15 giugno 1990 furono precedute da quasi due mesi di proteste ininterrotte contro il regime di Ion Iliescu, che aveva preso il comando dopo la caduta di Nicolae Ceausescu. Dopo una serie di raduni e parate nella capitale, gli studenti della manifestazione si erano riuniti all’Università, luogo in cui si commemora la Rivoluzione del 1989.
“Ho partecipato a questa manifestazione fin dall’inizio, essendo fermamente convinto che gli ideali della Rivoluzione fossero stati confiscati dal Fronte di Salvezza Nazionale (FSN), guidato dai comunisti di Ion Iliescu”. dichiaravano i protestanti. La pressione della stampa interna ed esterna, così come il deterioramento della salute di quelli in sciopero della fame, convinsero il governo di Petre Roman a chiamare i leader di questi manifestanti a negoziare, l’11 giugno 1990.
Il protocollo e molti documenti che dovevano essere approvati dai leader ,cosi i protestanti stabilirono di restare nella piazza dell’Università per avere una garanzia. Appena due giorni dopo, il 13 giugno 1990, entrarono nella piazza circa 150 gendarmi, poliziotti e civili armati di bastoni.
“Morte agli intellettuali!”, “Lavoriamo, non pensiamo!”..lo slogan usato. La sera del 13 giugno, Ion Iliescu ha invitato i minatori a venire a Bucarest per difendere la “democrazia conquistata a fatica”.
La sera del 13 giugno, tre treni pieni di minatori partirono da Petroșani per Bucarest, guidati dal loro capo, Miron Cosma. Il 14 giugno 1990, Bucarest fu “occupata” da oltre 10.000 minatori, che si sono suddivisi in diverse parti della capitale. I minatori che sono stati portati e manipolati per picchiare i civili hanno ricevuto cibo e prodotti per l’igiene personale. La principale conclusione che si può trarre dai documenti è che l’esercito fornì ai minatori della Valle del Jiu tutto ciò di cui avevano bisogno per una lunga permanenza nella capitale, fino alla fondazione del ciò che Ion Iliescu e Petre Roman avevano bisogno “per gettare le basi dello stato in cui viviamo oggi”. I minatori della Valea Jiului hanno una tradizione di quasi 100 anni di scioperi, trattative, vendette di potere, violenze di ogni tipo.
Ogni volta, hanno risposto agli ordini politici: hanno accettato di diventare un esercito di manovra, di combattere nella capitale con i loro studenti e insegnanti; accettò di picchiare donne e giovani nella pubblica piazza. La “Minieriada”, 13 al 15 giugno 1990 ha provocato sette morti, oltre 700 feriti e 3.500 civili picchiati, secondo le informazioni riportate nel documento desecretato dal Ministero della Difesa Nazionale. Dopo anni e anni «il fascicolo aperto relativo all’inchiesta su quanto accaduto in Romania il 13/15 giugno 1990 dice che «l’accusa sarebbe stata poco chiara».
Siamo allo stesso punto: sappiamo chi sono le vittime, ma non sappiamo chi sono i colpevoli. “Un profondo insulto a tutti coloro che hanno combattuto a mani vuote per la libertà”, se devo citare ciò che dice l’attuale presidente.
Traduzione romeno:
13/15 iunie “Cea mai teribilă formă de manipulare în masă este cea care incită la violență. Așa s-a întâmplat în cazul exploatării minerilor în 1990, 13-15 iunie.
Ce s-a întâmplat în iunie 1990 în România?
Violența din 13-15 iunie 1990 a fost precedată de aproape două luni de proteste neîntrerupte împotriva regimului lui Ion Iliescu, care preluase conducerea după căderea lui Nicolae Ceaușescu. După o serie de mitinguri și defilări în capitală, studenții demonstrației s-au adunat la Universitate, un loc unde se comemorează Revoluția din 1989.
„Am participat la această demonstrație de la început, fiind ferm convins că idealurile Revoluției au fost confiscate de Frontul Salvării Naționale (FSN), condus de comuniștii lui Ion Iliescu”. au declarat protestanții.
Presiunea presei interne și externe, precum și deteriorarea stării de sănătate a celor aflați în greva foamei, au convins guvernul Petre Roman să cheme liderii acestor manifestanți să negocieze, la 11 iunie 1990.
Protocolul și multe documente care trebuiau aprobate de guvernanţi a făcut ca protestanții să rămână în piața Universității pentru a avea o garanție.
Doar două zile mai târziu, pe 13 iunie 1990, au intrat în piață aproximativ 150 de jandarmi, polițiști și civili înarmați cu bastoane.
„Moarte intelectualilor!”, „Noi lucrăm ..” sloganul folosit.
În seara zilei de 13 iunie, Ion Iliescu i-a invitat pe mineri să vină la București pentru a apăra „democrația câștigată cu greu”.
În seara zilei de 13 iunie, trei trenuri pline de mineri au plecat din Petroșani spre București, în frunte cu liderul lor, Miron Cosma.
La 14 iunie 1990, Bucureștiul a fost „ocupat” de peste 10.000 de mineri, care s-au împărțit în toata capitala.
Minerii care au fost aduși și manipulați pentru a bate civilii au primit hrană și produse de igienă personală.
Principala și cea mai grava concluzie care poate fi extrasă din documente este că armata le-a furnizat minerilor din Valea Jiului tot ce le trebuia pentru o lungă ședere în capitală, până la fondarea a ceea ce Ion Iliescu și Petre Roman aveau nevoie „pentru a arunca bazele starea în care trăim astăzi “
Minerii din Valea Jiului au o tradiție de aproape 100 de ani de greve, negocieri, răzbunare a puterii, violențe de tot felul.
De fiecare dată, au răspuns la ordinele politice: au fost de acord să devină o armată de manevră, să lupte în capitală cu elevii și profesorii lor; a fost de acord să bată femei și tineri în piața publică.
„Minieriada”, 13-15 iunie 1990, a provocat șapte decese, peste 700 de răniți și 3.500 de civili bătuți, potrivit informațiilor raportate în documentul declasificat de Ministerul Apărării Naționale.
După ani și ani “dosarul deschis referitor la ancheta asupra a ceea ce s-a întâmplat în România la 13/15 iunie 1990 spune că” acuzația ar fi fost neclară “.
Suntem în același punct: știm cine sunt victimele, dar nu știm cine sunt vinovații.
„O insultă profundă pentru toți cei care au luptat cu mâinile goale pentru libertate”, dacă trebuie să citez ce spune actualul președinte.
