di GIANINA ANDREI-
Herta Müller nasce il 17 agosto del 1953 in un paesino di nome Nițchidorf, nel distretto di Timiș, nella regione del Banato della Romania. Studia letteratura rumena e tedesca presso l’Università di Timișoara, città nella quale entra a far parte del collettivo di scrittori germanofoni anti-comunisti Aktionsgruppe Banat e nel 1976 inizia a lavorare come traduttrice per un’azienda ingegneristica, dalla quale sarà licenziata nel 1979 per mancata collaborazione con la Securitate, i servizi segreti del regime comunista rumeno.
Si guadagna da vivere come maestra d’asilo e insegnante di lingua tedesca. Nel 1982 pubblica il suo primo libro, Niederungen (Bassure), che tuttavia uscirà solamente in forma censurata, come gran parte delle pubblicazioni dell’epoca, a causa dell’argomento trattato: la dittatura del regime di Ceaușescu.
La versione priva di censure esce solamente due anni dopo in Germania, insieme alla sua seconda opera, Drückender Tango (Tango oppressivo) Nel 1987, dopo reiterate persecuzioni da parte della Securitate, lascia la Romania per andare a vivere in Germania, a Berlino, insieme allo scrittore Richard Wagner, all’epoca suo marito.
Da lì inizierà a ricevere proposte per una cattedra universitaria. L’esperienza dell’esilio e della permanenza in terra straniera verrà condensata nel romanzo Reisende auf einem Bein (In viaggio su una gamba sola).
Vincitrice del Premio Roswitha nel 1990, nel 1991/92 risiede a Roma come borsista dell’Accademia Tedesca Villa Massimo. Nel 1995 Müller diventa membro dell’Accademia tedesca di Letteratura e Poesia. Nel 1997 abbandona il PEN International come forma di protesta per la decisione di riunire le associazioni che facevano capo alla Germania Est ed Ovest prima del crollo del Muro di Berlino. 
Nel 2008 ha inviato una lettera critica a Horia-Roman Patapievici, presidente dell’Istituto di Cultura Romena, per aver espresso sostegno ad una scuola romeno-tedesca nella quale lavoravano due ex-informatori della Securitate.
Nel 2008 ha inviato una lettera critica a Horia-Roman Patapievici, presidente dell’Istituto di Cultura Romena, per aver espresso sostegno ad una scuola romeno-tedesca nella quale lavoravano due ex-informatori della Securitate.Nel 2009 pubblica il romanzo Atemschaukel (L’altalena del respiro), opera di denuncia degli orrori patiti dai rumeni di madrelingua tedesca deportati nei campi di lavoro sovietici. Il libro avrebbe dovuto essere una collaborazione con il poeta rumeno di lingua tedesca ed ex-deportato Oskar Pastior, la cui tragica esperienza di vita funge da ispirazione per la trama, ma Pastior muore nel 2006, costringendo la Müller a rinunciare al suo contributo diretto. Il romanzo riscuote un notevole successo, al punto da venire candidato al Deutscher Buchpreis, uno dei più prestigiosi premi letterari tedeschi. L’8 ottobre dello stesso anno Herta Müller riceve il Premio Nobel per la letteratura, con la seguente motivazione: «Ha saputo descrivere il panorama dei diseredati con la forza della poesia e la franchezza della prosa». È considerata una delle più grandi scrittrici europee dell’ultimo decennio.
Traduzione romeno:
Herta Müller s-a născut pe 17 august 1953 într-un sat numit Nițchidorf, din orasul Timiș, regiunea Banat a României. A studiat literatura română și germană la Universitatea din Timișoara, oraș în care s-a alăturat colectivului de scriitori gemanofoni anticomuniști Aktionsgruppe Banat și în 1976 a început să lucreze ca traducător la o firmă de inginerie, de la care a fost concediată în 1979 din lipsă. de colaborare cu Securitatea, serviciile secrete ale regimului comunist român.
Ea își câștigă existența ca profesoară de grădiniță și profesoară de limba germană. În 1982 a publicat prima sa carte, Niederungen (Bassure), care însă nu va ieși decât în formă cenzurată, ca majoritatea publicațiilor vremii, datorită subiectului tratat: dictatura regimului Ceaușescu.
Versiunea necenzurată a apărut abia doi ani mai târziu în Germania, împreună cu a doua sa operă, Drückender Tango (tango opresiv)
În 1987, după persecuții repetate din partea Securității, a părăsit România pentru a pleca să locuiască în Germania, la Berlin, împreună cu scriitorul Richard Wagner, soțul ei la acea vreme.
De acolo va începe să primească propuneri pentru o catedra universitară. Experiența exilului și a șederii pe un pământ străin va fi condensată în romanul Reisende auf einem Bein (Călătorind pe un picior).
Câștigătoare a Premiului Roswitha în 1990, în 1991/92 locuiește la Roma ca membru al Academiei Germane Villa Massimo. În 1995, Müller a devenit membru al Academiei Germane de Literatură și Poezie. În 1997 abandonează PEN International ca formă de protest pentru decizia de a uni asociațiile care erau conduse de Germania de Est și de Vest înainte de prăbușirea Zidului Berlinului. În 2008 i-a trimis o scrisoare critică lui Horia-Roman Patapievici, președintele Institutului Cultural Român, pentru că și-a exprimat sprijinul pentru o școală româno-germană în care lucrau doi foști informatori ai Securității.
În 2009 a publicat romanul Atemschaukel (Leagănul respirației), o lucrare de denunțare a ororilor suferite de românii cu limba maternă germană deportați în lagărele de muncă sovietice. Cartea trebuia să fie o colaborare cu poetul român de limbă germană și fostul deportat Oskar Pastior, a cărui experiență tragică de viață servește drept inspirație pentru complot, dar Pastior moare în 2006, forțând-o pe Müller să renunțe la contribuția ei directă. Romanul a avut un succes considerabil, până în punctul de a fi nominalizat la Deutscher Buchpreis, unul dintre cele mai prestigioase premii literare germane.La 8 octombrie a aceluiași an Herta Müller a primit Premiul Nobel pentru literatură, cu următoarea motivație: „El a ştiut să descrie panorama celor deposedaţi cu tăria poeziei şi francheţea prozei ». Este considerată una dintre cele mai mari scriitoare europene din ultimul deceniu.
