di GIANINA ANDREI-
Le campane delle chiese cattoliche suonano tutti i giorni alle 12:00 in tutto il mondo. Questo accade ininterrottamente da oltre cinquecento anni e ha un collegamento diretto con Iancu de Hunedoara, voivoda della Transilvania (1441-1446), Ioan de Hunedoara era un grande aristocratico del regno d’Ungheria, che aveva il suo dominio feudale a Hunedoara.
Iancu de Hunedoara nacque intorno al 1407 in una famiglia nobilitata nel 1409, per meriti speciali.
Prese il nome di “Hunedoara”, quando ricevette nel 1409 da Sigismondo di Lussemburgo il dominio e il castello di Hunedoara, come ricompensa per le sue gesta d’armi nelle battaglie con i Turchi.
Iancu ha seguito la carriera militare del padre, un principe rumeno di Șara Hațegului di nome Voicu, e dopo essere stato al servizio del duca di Milano, Filippo Visconti, dove apprese i più nuovi elementi di tattica e strategia militare, fu preso dal re d’Ungheria, Sigismondo di Lussemburgo, in il suo servizio grazie alle sue qualità di ottimo comandante di truppa.
Nel 1438 fu nominato ban de Severin da Alberto I d’Asburgo, il nuovo re d’Ungheria. Questo è il primo incarico importante che ricoprì, nel 1441 il 5 giugno divenne voivoda della Transilvania, e tra il 1446-1453 fu governatore dell’Ungheria. Era uno dei nobili europei più ricchi del suo tempo.
Ha riportato vittorie che sono rimaste nella storia, contro l’Impero Ottomano, che mirava ad occupare l’Europa. Una delle più grandi battaglie ebbe luogo nel 1456, a Belgrado, battaglia che gli portò la riconoscenza di tutto il mondo cattolico.
Nella battaglia di Belgrado, nel 1456, Iancu de Hunedoara fu sostenuto da eserciti dei tre paesi romani, nonché da un piccolo esercito crociato di Giovanni da Capistrano.
La moderna concezione strategica di Iancu lo aiutò a sconfiggere il Sultano nonostante l’equilibrio di forze sfavorevole ai cristiani ea ottenere la più grande vittoria della cristianità contro i turchi.
La notizia della grande vittoria si diffuse rapidamente in tutta Europa.
In omaggio, Papa Callisto III elogiò la vittoria ottenuta da Iancu de Hunedoara come “il momento più felice della sua vita” definendolo “il più forte, unico atleta di Cristo” e decretò, con bolla papale emessa il 6 agosto 1456, che tutte le campane delle chiese cattoliche in Europa dovrebbero suonare ogni giorno alle 12.00. Questa pratica, di suonare le campane a mezzogiorno, è tradizionalmente attribuita alla celebrazione internazionale della vittoria nella battaglia di Belgrado contro l’esercito ottomano del sultano Mehmed II il Conquistatore di Costantinopoli.
Iancu de Hunedoara è sepolto nella cattedrale cattolica, St. Mihail” di Alba Iulia, la cui lapide è conservata fino ad oggi in quel luogo.
Sulla sua lapide è scritto “si spense la luce del mondo”. Anche il sultano Mohammed II gli ha reso omaggio: “Sebbene fosse mio nemico, alla sua morte mi sono rattristato, perché il mondo non aveva mai conosciuto un uomo simile”.
Traduzione romeno:
Clopotele bisericilor catolice bat la ora 12:00 datorită eroismului unui român,Iancu de Hunedoara.
Clopotele din bisericile catolice bat în fiecare zi, la ora 12.00, în întreaga lume. Acest lucru se întâmplă neîntrerupt de peste cinci sute de ani şi are o legătură directă cu Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei (1441-1446).Ioan de Hunedoara a fost un mare aristocrat al regatului Ungariei, care își avea domeniul feudal la Hunedoara.
Iancu de Hunedoara s-a născut în jurul anului 1407 într-o familie înnobilată în 1409, pentru merite deosebite.
A luat numele de “Hunedoara”, când a primit în 1409 de la Sigismund de Luxemburg domeniul și castelul Hunedoarei, drept răsplată pentru faptele sale de arme în luptele cu turcii.
Iancu a urmat cariera militară a tatălui său,
cneaz român din Țara Hațegului pe nume Voicu, și după ce a fost doi ani în slujba ducelui de Milano, Filippo Visconti unde și-a însuşit cele mai noi elemente de tactică şi strategie militară, a fost luat de regele Ungariei Sigismund de Luxemburg, în serviciul său datorită calităţilor sale de foarte bun comandant de oști.
În anul 1438 este numit de către Albert I de Habsburg, noul rege al Ungariei, ca și ban de Severin. Aceasta este prima funcție importantă deținută, în anul 1441 pe 5 iunie devine voievod al Transilvaniei, iar între anii 1446-1453 a fost guvernator al Ungariei. Era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său.
A repurtat victorii care au rămas în istorie, împotriva Imperiului Otoman, care viza ocuparea Europei. Una dintre cele mai mari bătălii s-a dat în 1456, la Belgrad, bătălie care i-a adus recunoştinţa întregii lumi catolice.
În bătălia de la Belgrad, la 1456, Iancu de Hunedoara a fost sprijinit de oştiri din cele trei tări româeşti, precum şi de o mică oştire de cruciaţi a lui Ioan de Capistrano.
Concepția strategică modernă a lui Iancu l-a ajutat să-l înfrângă pe sultan în ciuda raportului de forțe defavorabil creștinilor și să obțină cea mai mare victorie de până atunci a creștinătății împotriva turcilor.
Ştirea marii victorii s-a răspândit repede în toată Europa.
Ca omagiu, papa Calixt al III-lea a elogiat victoria obţinută de Iancu de Hunedoara ca fiind ”cel mai fericit moment al vieţii sale” numindu-l „atletul cel mai puternic, unic al lui Cristos”.şi a decretat, printr-o bulă papală emisă pe 6 august 1456, ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase în fiecare zi la ora 12.00. Această practică, a trasului clopotelor de amiază, este atribuită în mod tradiţional sărbătoririi internaţionale a victoriei în bătălia de la Belgrad, contra oştirii otomane a sultanului Mehmed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului.
Iancu de Hunedoara este înmormântat în Catedrala Catolica ,,Sf. Mihail” de la Alba Iulia, piatra sa de mormânt fiind păstrată până astăzi în acel locaș.
Pe piatra sa funerară stă înscris „s-a stins lumina lumii”. Până și sultanul Mahomed al II-lea i-a adus omagiul său: „Cu toate că a fost inamicul meu, la moartea lui, m-am întristat, pentru că lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om.”
