di GIANINA ANDREI –
VITERBO – Romania e la prima visita di un Papa in un Paese ortodosso. Un viaggio in un Paese che solo dieci anni prima era uscito dal tunnel della dittatura comunista. Facciamo per prima un storico di come furono i rapporti tra la Romania popolare di allora e la Santa Sede.
Con l’istituzione del regime comunista in Romania, i rapporti con il Vaticano furono interrotti. Nei primi mesi del 1946, le autorità rumene non accettarono il Concordato con la Santa Sede e dichiararono il Papa persona non grata. Il governo di Bucarest, inoltre, con un decreto mise fuorilegge la Chiesa greco-cattolica. Lo stato prese in consegna i suoi beni e le chiese e le case parrocchiali furono attribuite alla Chiesa ortodossa rumena. Infine, i dirigenti comunisti espulsero, nel luglio 1950, i rappresentanti del Vaticano, interrompendo completamente le relazioni diplomatiche tentando di creare una chiesa cattolica “nazionale”, subordinata allo stato.
Nel 1973 quando il leader comunista ,Nicolae Ceausescu fu invitato presso il Vaticano,assicurava la libertà religiosa della popolazione.
Nonostante le persecuzioni del regime comunista, i vescovi greco-cattolici rimasero fedeli al giuramento alla Chiesa di Roma.
L’atteggiamento dei preti cattolici, ortodossi e greco-cattolici, i quali, durante la detenzione nelle carceri comuniste, lavoravano e pregavano insieme rifiutandosi di cedere ai dettami del regime, fu considerato un esempio di fraternità cristiana nonché preziosa eredità lasciata alla società romena attuale.
Con la caduta del regime nel 1989 fu ripresa anche le relazioni tra la Romania è Vaticano.
In più, dal gennaio 1998, la Romania ristabilì una sua vecchia tradizione in base alla quale il nunzio apostolico a Bucarest è anche decano del corpo diplomatico. Inoltre, nella Romania post rivoluzionaria fu garantito il libero esercizio delle sette diverse religioni presenti.
Nel mese di maggio,1999 ,la prima visita di un Papa in un Paese ortodosso, cioè la Romania. Il Papa di allora, Papa Giovanni Paolo fu visto dai romeni come un importante simbolo della resistenza contro il totalitarismo comunista. Ricordiamo il suo celebre: “Non abbiate paura!” La visita del Santo Padre in Romania cominciò il 7 maggio e finiva il 9.
Il 7 maggio cominciò con la cerimonia di arrivo all’aeroporto di Bucarest. La giornata prosegue con la visita di preghiera alla Cattedrale Patriarcale di Bucarest.
Poi l’incontro con i Membri della Conferenza Episcopale Romena, con i Cardinali e i Vescovi e la giornata si chiude con un incontro tra il Papa e il presidente della Romania, allora Emil Constantinescu. L’8 maggio la giornata cominciò con la Divina liturgia bizantina nella Cattedrale di San Giuseppe di Bucarest. Nel Palazzo Patriarcale di Bucarest ha avuto luogo l’incontro con il Patriarca Teoctist. Come risultato: la Dichiarazione comune di Giovanni Paolo II e del Patriarca Teoctist, sull’urgenza della pace nei Balcani.
A Bucarest fu recitata Regina Coeli, seguita da una concelebrazione eucaristica nel Parco Podul Izvor di Bucarest. Prima della partenza del ritorno ci fu la Cerimonia di congedo all’ Aeroporto di Bucarest, così si chiuse un pezzo di storia importante tra la Santa Sede e la Romania. L’ammirazione dei romeni per il Pontefice si poté osservare dal fatto che centinaia di migliaia di fedeli – sia cattolici che ortodossi – lo accolsero, sin dal suo arrivo all’aeroporto, con scroscianti applausi e al grido di “Viva il Papa!” il Santo Padre avesse baciato la terra rumena (gesto di umiltà, lode a Dio per la bellezza della sua creazione, profondo rispetto per il popolo romeno), definendola con l’espressione “Il giardino della Madonna”, impressionò profondamente e positivamente l’opinione pubblica. I rumeni, indipendentemente dalla loro fede, apprezzarono il fatto che Papa Giovanni Paolo II, attraverso la sua visita, avesse aperto un dialogo interconfessionale basato sul rispetto e l’amore per Dio. Chiudo con il messaggio che credo che sia ancora oggi il fondamento dell’unità e la via perché i cristiani possano portare frutti di pace e solidarietà nel mondo :”Non abbiate paura! ..Non abbiate paura! Aprite, anzi, spalancate le porte a Cristo! Alla sua salvatrice potestà aprite i confini degli Stati, i sistemi economici come quelli politici, i vasti campi di cultura, di civiltà, di sviluppo. Non abbiate paura! Cristo sa cosa è dentro l’uomo. Solo lui lo sa!”. Giovanni Paolo II.
Traduzione romeno:
România este prima vizită a unui Papă într-o țară ortodoxă.
O călătorie într-o țară care abia cu zece ani înainte ieșise din tunelul dictaturii comuniste.
Să facem mai întâi o istorie a modului în care erau relațiile dintre România populară de atunci și Sfântul Scaun;
Odată cu înființarea regimului comunist în România, relațiile cu Vaticanul au fost întrerupte. La începutul anului 1946, autoritățile române nu au acceptat Concordatul cu Sfântul Scaun și l-au declarat pe Papa persona non grata. Guvernul de la București a scos în afara legii Biserica Greco-Catolică printr-un decret. Statul și-a preluat bunurile, iar bisericile și casele parohiale au fost atribuite Bisericii Ortodoxe Române. În cele din urmă, liderii comuniști au expulzat reprezentanții Vaticanului în iulie 1950, întrerupând complet relațiile diplomatice încercând să creeze o biserică catolică „națională”, subordonată statului.
În 1973, când liderul comunist, Nicolae Ceaușescu, a fost invitat la Vatican, a asigurat libertatea religioasă a populației.
În ciuda persecuțiilor regimului comunist, episcopii greco-catolici au rămas fideli jurământului față de Biserica Romei.
Atitudinea preoților catolici, ortodocși și greco-catolici, care, în timpul detenției lor în închisorile comuniste, au lucrat și s-au rugat împreună refuzând să cedeze dictatelor regimului, a fost considerată un exemplu de fraternitate creștină, precum și o moștenire prețioasă lăsată societatea românească de astăzi.
Odată cu căderea regimului în 1989, relațiile dintre România și Vatican au fost reluate și ele.
În plus, din ianuarie 1998, România și-a restabilit vechea tradiție conform căreia nunțiul apostolic la București este și decanul corpului diplomatic. Mai mult, în România postrevoluționară, exercițiul liber al diferitelor religii prezente a fost garantat.
În luna mai 1999, prima vizită a unui Papă într-o țară ortodoxă, și anume România. Papa la vremea respectivă, Papa Ioan Paul era văzut de români ca un simbol important al rezistenței împotriva totalitarismului comunist. “Nu vă temeți ! “
Vizita Sfântului Părinte în România a început pe 7 mai și s-a încheiat pe 9.
7 mai, încep cu
Ceremonia de sosire pe Aeroportul București. Ziua continuă cu o vizită de rugăciune la Catedrala Patriarhală din București.
Întâlnire cu membrii Conferinței episcopale românești, cu cardinali și episcopi, iar ziua se încheie cu o întâlnire între Papa și președintele României, pe atunci Emil Constantinescu.
În ziua următoare, 8 mai, ziua a început cu Divina Liturghie bizantină Catedrala Sf. Iosif din București.
Întâlnirea cu Patriarhul Teoctist va avea loc în Palatul Patriarhal din București Ca urmare: Declarația comună a lui Ioan Paul al II-lea și a Patriarhului Teoctist, privind urgența păcii în Balcani.
Regina Coeli a fost recitată la București, urmată de o concelebrare euharistică în Parcul Podul Izvor din București.
Înainte de plecarea întoarcerii a avut loc Ceremonia de Adio la Aeroportul București, închizând astfel o bucată importantă de istorie între Sfântul Scaun și România.
Admirația românilor pentru Pontif s-a putut vedea din faptul că sute de mii de credincioși – atât catolici, cât și ortodocși – l-au întâmpinat, chiar de la sosirea sa la aeroport, cu aplauze tunătoare și strigătul „Trăiască Papa!”.
Sfântul Părinte sărutase pământul românesc (gest de smerenie, laudă lui Dumnezeu pentru frumusețea creației sale, respect profund față de poporul român), definindu-l cu expresia „Grădina Madonnei”, a impresionat profund și pozitiv opinia publică. Românii, indiferent de credința lor, au apreciat faptul că Papa Ioan Paul al II-lea, prin vizita sa, a deschis un dialog interconfesional bazat pe respect și dragoste pentru Dumnezeu.
Închei cu mesajul cred că este și astăzi temelia unității și calea creștinilor de a aduce roade de pace și solidaritate în lume: „Nu vă fie frică!
,,,Nu-ți fie frică! Deschide, într-adevăr, deschide larg ușile către Hristos! Puterii sale salvatoare deschide granițele statelor, sistemele economice, precum și cele politice, vastele domenii ale culturii, civilizației, dezvoltării. Nu-ți fie frică! Hristos știe ce este în interiorul omului. Numai el știe! ”. Ioan Paul al II-lea.
